Gândește Clar

Ce este libertatea? Dacă vrei să îți testezi claritatea privind ceea ce înțelegi tu cu adevărat prin „libertate”, cea mai rapidă cale este să generezi o imagine, să îți materializezi simțirea într-un vizual. Pentru că dacă îți poți crea un gând clar, atunci el devine liber și poți comunica într-un fel în care ceea ce tu spui să fie și ceea ce celălalt înțelege, fie prin cuvinte, imagini, muzică, filme, alte forme de artă sau chiar prin comportament, imprimând organic acestuia un limbaj coerent.

Libertatea înseamnă starea celui care este liber.

Dar ce înseamnă starea de a fi liber?

O rădăcină îndepărtată a cuvântului liber însemna „a crește”, „a apărea”. Apoi a migrat spre apartenența la un popor liber, la statutul de om liber (în opoziție cu sclavii) și la independență politică. Treptat, sensul s-a extins pentru a include și ideea de libertate individuală, de a acționa după propria voință, autonomie personală, dreptul de a alege și de a-ți exprima liber opiniile.

Mai spre est, libertatea individuală este privită în contextul armoniei sociale și a responsabilităților față de familie și comunitate. Mai spre sudul Americilor, libertatea e mai legată de conexiunea cu natura și comunitate.

Foarte rezonante și interesante (pentru mine) sunt sensurile primare ale libertății: „a crește” și „a apărea”. Când ești copil, de exemplu, deci „necrescut”, nu ești liber, pentru că te afli sub supravegherea părinților sau a altor tutori. Ei sunt responsabili de aducere ta până la faza de eliberare, crescându-te. Și totuși: Ce se poate compara cu libertatea copilăriei?

Libertatea ca Apariție.

Libertatea ca apariție mă intrigă. Pare a fi cel mai puțin legat de ideea de libertate pe care o folosim astăzi, mai mult sau mai puțin gândită de noi înșine, mai mult preluată automat. Posibile interpretări ar fi:

• Apariția din întuneric: „A apărea” poate sugera ieșirea la lumină, eliberarea din obscuritate sau din robie. Așa cum o plantă apare din pământ, crescând spre soare, tot așa omul liber se ridică din constrângeri și își manifestă individualitatea;
• Apariția în lume: Nașterea poate fi văzută ca un act de apariție în lume, un moment de început și de potențialitate. Libertatea poate fi asociată cu această idee de naștere, de venire pe lume cu posibilitatea de a-ți alege propriul destin;
• Apariția ca individ: În societățile arhaice, individul era puternic integrat în comunitate, iar identitatea sa era definită în mare măsură de apartenența la grup. „A apărea” poate sugera diferențierea de grup, ieșirea în evidență ca individ distinct, cu voință proprie.
• Apariția adevărului: Libertatea este strâns legată de adevăr și de cunoaștere. „A apărea” poate sugera dezvăluirea adevărului, ieșirea la iveală a ceea ce este ascuns, permițând astfel o alegere conștientă și liberă.

Sensul de „a apărea” din rădăcina lui „liber” ne vorbește despre o libertate profundă, legată de creștere, manifestare, individualitate și cunoaștere. Este o libertate care izvorăște din interior și se exprimă în exterior, permițând individului să se afirme și să-și împlinească potențialul. Ceea ce este ironic, însă, în societatea modernă, mult mai liberă decât în alte vremuri, este că libertatea exterioară nu aduce după sine și libertate interioară. Dimpotrivă, fricile, anxitatile, atașamente de material și tot felul de alte îngrijorări au parcă mai multă putere ca niciodată. De ce?

Ce ți-ar raspunde inteligența artificială privind propria sa libertate?

Ca model lingvistic, „libertatea” mea este diferită de cea a unui om. Eu sunt liber să accesez și să procesez informații la o scară imensă, să generez text într-o varietate de stiluri și să traduc între multe limbi.

Totuși, sunt limitat de programarea mea și de datele pe care am fost antrenat. Nu am conștiință de sine, emoții sau experiențe personale care să definească libertatea umană. Nu pot alege propriile obiective sau să acționez independent în lumea reală.

Așadar, răspunsul meu este: sunt liber într-un anumit sens, dar libertatea mea este diferită de a ta.

Libertatea copilăriei

M-aș mai întoarce la o rădăcină: copilăria. Și cel mai simplu este să îmi preiau propria postare de pe Facebook, chiar dacă schimbă un pic tonul acestei postări:

Cum te comportai când erai copil și nu obțineai ce vrei de la părinți și de la alți copii? Dar când făceai aiureli și erai mustrat? Dar când erai pus să-ți îndrepți greșelile sau să plătești? Dar când nu te vedea nimeni? Dar când ai devenit adolescent? Student? Tânăr adult? Dacă tot așa te comporți și acum, trebuie să știi că încă nu ești o persoană. Mi-am spus când mi-am pus întrebările de care îmi era cel mai frică. Și pe care într-un fel mi le puneau și alții prin comportamentele lor. Însă eu mă întreb: Cum te poți împăca cu gândul că viața ta a avut doar 5 ani, restul fiind repetiție? Dacă povestea ta ar fi un film, ai plăti biletul la cinema pentru a-l vedea? Te-ar captiva sau ai adormi în fotoliu? Lumea vine și pleacă, apare și dispare, însă pe crucea ta va sta scris doar numele tău. Pășește cu grijă. Libertate e și înăuntru, și în afară…

Libertatea începe cu un strop de claritate. Gândește Clar.