Cum să Ajungi la Emoții Captive: Lecții de la Internet
Explorează conexiunea fascinantă dintre metadate, mecanica web și emoții. Află cum „Gândește Clar” te ajută să-ți „etichetezi” emoțiile pentru a le înțelege și a te conecta mai bine cu tine însuți, cu lumea și cu mediul înconjurător. Descoperă o abordare inovatoare care combină inteligența artificială, limbajul vizual și mecanica internetului pentru a debloca accesul la lumea ta interioară.
Emoții ca Metadate: Descifrează-ți Lumea Interioară
O imagine fără metadate, o bucată de conținut netradusă într-un vocabular structurat care poate fi citit de mașină, este o fantomă pe web. Invizibil pentru motoarele de căutare și utilizatori deopotrivă, este pierdut în eterul digital, nevăzut și nedescoperit. Metadatele sunt limbajul internetului și, fără el, creațiile noastre pur și simplu nu există. Deși știm că există ceva acolo, că doar noi am publicat, algoritmii rămân orbi și, în consecință, publicul nostru rămâne la fel. Este ca și cum ai avea o camoară ascunsă într-un seif încuiat – nimeni nu va ști vreodată că este acolo. Metadatele sunt pur și simplu cheia existenței și sângele vizibilității în lumea noua condusă și modelată de infrastructura digitală. Narațiunile noastre, așadar, trebuie să devină fluente în această limbă.
Ce se întâmplă dacă cheia pentru accesarea și deblocarea lumii noastre interioare stă în același principiu al vizibilității?
Ce se întâmplă dacă emoțiile noastre neexprimate, experiențele noastre neprocesate, adâncurile tulburi ale nefamiliarului și necunoscutului din interiorul și din jurul nostru ar fi ca un conținut neetichetat, pierdut în întinderea vastă și neexploatată a subconștientului nostru? Așa cum algoritmii de căutare și recomandare se luptă să „vadă” și să clasifice conținutul neechipat cu metadate, mintea noastră conștientă se poate lupta să înțeleagă și să proceseze aceste emoții, lipsind un cadru structurat care să le dea formă și sens.
Narațiunile minții noastre vorbesc adesea o altă limbă decât narațiunile inimilor noastre. Cum putem, atunci, să aducem la suprafață acele emoții captive, să dăm voce șoaptelor și umbrelor tăcute ale sentimentelor și să pictăm un peisaj viu al poveștilor și amintirilor noastre emoționale, permițându-ne să ne transpunem ideile și mesajele în narațiuni care rezonează cu adevărat?
În cercetarea “From Numbness to Narrative”, bazată pe un proces de cartografiere și „acupunctură emoțională” și pe schițarea unui vocabular structurat al emoțiilor pentru a depăși un blocaj creativ în scrierea și realizarea unui film social, am adus în discuție aceast punct de intersecție între mecanica web și mecanica emoțională, astăzi dezvoltând această idee în metoda și metodologia Gândește Clar.
În spiritul acestei analogii “nimic” și “invizibil” înseamnă conținut emoțional nemarcat
Practica mea cu această metodă în diverse aspecte ale vieții și profesiei îmi demonstrează în fiecare zi că “nimic” și “invizibil” înseamnă conținut emoțional pe care mintea nu îl poate accesa, citi, înțelege și clasa (încă), pentru că el nu este prea departe de motoarele ei de căutare, deconectat total sau parțial prin conexiuni întrerupte sau puncte de contact alterate în urma diverselor traume și șocuri emoționale, sau pur și simplu netraductibil din lipsă de mai mult context. Astfel, se ridică necesitatea unui vocabular ‘citibil” de mașinile minții.
Așadar, o întrebare naturală care se ridică din această premisă este: cum refacem conexiunile întrerupte și cum creăm unele noi? Dacă introducem inteligența artificială ca facilitator în proces și limbajul vizual ca mijloc de eliberare și proiecție al amintirilor și poveștilor emoțiilor captive, putem realiza accelerat aceste punți între lumea noastră interioară și lume? Iar dacă reușim acest lucru, creăm mai natural și conținut “citibil” de mașinile internetului? Efectele ar fi exponențiale și cu impact într-o diversitate de domenii și pentru o varietate de probleme și provocări.
Noi frontiere în inteligența emoțională, inteligența artificială și comunicarea creativă
Mecanica infrastructurii digitale oferă o cheie către noi frontiere în inteligența emoțională, inteligența artificială și comunicarea creativă. Datorită disponibilității limitate a programelor educaționale interdisciplinare axate pe conectarea informaticii cu domeniile creative si ale comunicarii, în special în contextul economiei căutării, mulți dintre noi rămânem nefamiliarizați cu complexitățile mecanicii digitale. Ca urmare, potențiale noi aplicații care ar putea apărea din aceste cunoștințe pot rămâne neexplorate.
În urma experimentelor și cercetărilor mele, am dezvoltat convingerea că, așa cum algoritmii de căutare se luptă cu conținutul nestructurat și neetichetat, sistemele noastre umane și poveștile noastre se luptă cu amorțeală emoțională atunci când nu recunoaștem emoțiile sau când este este prezentă o lipsă a accesului la emoții. Structurându-ne emoțiile și drumul către ele într-un mod similar cu modul în care structurăm conținutul web pentru a-l face gasibil și vizibil, putem face emoțiile descoperibile și utilizabile, chiar dacă nu sunt pe deplin percepute sau înțelese. Aplicabilitatea acestei ocoliri a mintii si a supragandirii alimentate de preaplin emotional este direct proportionala cu imaginatia fiecaruia.
Asemeni conținutului pentru web care, cu cât este mai mixat (text, imagini, video) și implicit mai optimizat pentru diverse tipuri de căutări (interogări text, vocale, foto, video), prin metoda Gândește Clar producem suficient context cât să deblocăm accesul la emoțiile captive prin crearea unui peisaj audiovizual care exprimă fidel poveștile și amintirile lor, oferind un bogat univers informațional pentru ca mintea să poată produce fie conexiuni noi, fie conexiuni mai adânci. În esență, apropiem inima de minte prin fante construite dintr-un limbaj comun și suficient de bine exprimat cât să fie “citibil” de amândouă.
Rezonanțe
În spiritul acestei idei nu există „nimic”, „invizibil”, „necunoscut” și „nefamiliar”. Totul este. Așadar, mai utilă decât acumularea de cunoaștere din exterior este accesarea cunoașterii existente din interior, capacitatea de acumulare de noi informații (de învățare) fiind organic activată, aceasta, asemeni unui mușchi insuficient lucrat, trebuind doar practicată până își intră în natura sa de reflex.
Poeticul “Gândesc, deci exist” se poate extinde astăzi la pragmaticul “Mă procesez, mă văd și mă aud, deci mă înțeleg”. Iar înțeleptul “Timpul le rezolvă pe toate”, care sugerează ideea unui lung timp necesar pentru unele rezolvări, poate plecată și din înțelegerea faptului că nu putem trage de copaci pentru a crește, este profund provocat de vitezele și posibilitățile noii lumi.
